au avut viata...

just play :D

Sărbătoare mare cu basme şi păpuşi

Mai existã basme? Da, şi o afirm sus şi tare. Existã basme şi vor exista întotdeauna. Imaginaţia, fantasticul şi miraculosul sunt lucrurile pe care nu ni se vor fura niciodatã.
Acest lucru s-a vãzut în cadrul festivalului „Sãrbãtoarea prichindeilor” care a avut un mare succes. Sãrbãtoarea a ţinut trei zile, timp în care lumea basmelor a cuprins toatã Craiova. Numeroase spectacole au avut loc în diferite locaţii cum ar fi: Sala Oglinzilor a Muzeului de Artã, Piaþa Teatrului Naţional, Teatrul de Varã din Parcul Romanescu şi Teatrul Liric.
Trupe de teatru din ţarã şi din strãinãtate au venit sã ofere publicului craiovean spectacole de bunã calitate precum: Regalul poeziei pentru copii cu actori ai Teatrului Naţional „Marin Sorescu” şi actori ai Teatrului „Colibri” din Craiova, Trupa „Drãgulescu”, Show-ul pãpuşilor, o paradã a minunatelor marionete realizatã de Teatrul de pãpuşi din Montana-Bulgaria.
Însã piesele care au constituit esenţa festivalului au fost cele douã reprezentaþii de pe scena Teatrului Liric: Aventurile lui Habarnam, dramatizare de Mihaela Michailov dupã N. Nosov, cu actori de la Teatrul „Odeon” din Bucureşti şi premiera Buxifan, spectacol susţinut de actorii craioveni ai Teatrului „Colibri”, o dramatizare de Doina Berceanu dupã Povestea fãrã sfârşit de Michael Ende, în regia lui Valentin Dobrescu, scenografia Mirela Tofan-Dobre şi muzica de Alin Macovei-Moraru.
În distribuþie îi amintim pe actorii teatrului craovean împreunã cu personajele lor: Mihai Brumã-Uzeanu (Atreiu), Ştefan Cepoi (Bastian), Mugur Prisãcaru (Balaurul-noroc), Alis Ianoş (Crãiasa-copilã), Ionica Dobrescu, Rodica Prisãcaru (Luminiþa rãtãcitoare, Uyalala), Mircea Surdu (Scrâşnicronţul, Argax), Iulia Cârstea (un împãrat) Piticul, o ºlamufã, Daniel Mirea (Lupul) şi o şlamufã, Adriana Ioncu (un împãrat). Publicul l-a putut vedea şi pe actorul Teatrului Naþional „Marin Sorescu”, Ilie Gheorghe care a fost şi el prezent pe scenã în rolul lui Atreu, alãturi de colibrişti.
Piesa destinatã celor mici şi nu numai, a avut ca subiect salvarea tãrâmului poveştilor, al basmelor. Un tânãr pãtrunde în lumea basmelor, adicã „în Fantazia unde totul e posibil” şi unde descoperã universul imaginaþiei şi al puterii de creaţie. Bastian vrea sã rãmânã pe acest tãrâm miraculos însã Atrei îl convinge sã se întoarcã în ţara lui şi sã-i facã pe oameni sã creadã în puterea fantasticului: „Şi lumea ta e bolnavã pentru cã nu-i mai plac poveştile”.
Numeroase personaje fantastice sunt prezente în basm: Balaurul Noroc, care-i transporta pe Atreu şi Bastian în þinutul fantasticului, luminiţa rãtãcitoare, oracolul, aşa-zişii împãraþi ce formeazã cuvinte misterioase precum: Guleritã, Spanacovax, Cişmeatoc, Ochisãpun, Porcãruţã , seduc publicul şi-l þin captiv în lumea irealã.
Vã recomandãm, aşadar, un spectacol atât pentru copii, cãrora le este atât de uşor sã accepte provocarea visului, dar şi pentru cei mari, care au nostalgia reveriei.

Deci, sa rasturnam lucrurile!

figuri

Ruperea hârtiei reprezinta tuberculoza procesului.Nu e un proces voluntar ci pur şi simplu se petrece în mintea mea ca o acţiune a unui fapt divers.Accentuez silabele, articulez sunetele,încercând să desfac vorbirea în monstruleţi ai conştiinţei.Mă masoară vertical sau orizontal, din faţă sau din spate, contează puţin presiunea pe care o exercită privirea lui asupra mea.Să ne încolăcim în sentimente, să devenim germenii dungilor în care ne strecurăm.Prostii!Tu ştii ce râgaitul? Ştii câte forme şi ce cuvinte alcătuiesc această formă de exprimare?Mă inchid în celula mea statică şi încerc să decifrez din mucegaiul vocii tale diferite nuanţe de râgâturi.

Îmi curge otravă din gât
Rupe-mi degetul drept,
Ca să nu te mai pot strivi în ziduri
Ciob batrîn din tablă,
Piatră frecată de ceas
Da-mi timpul meu artificial
Şi litera slinoasăInegal joc al tăcerii.
Sunt oarbă,vinovată de boala mea
Ma vindec in wc-ul condesat
Cu aburi siderurgici.
Trăiesc în infecţia iubirii
Mestecând o gumă mestecată ,
Aceeasi salivă eternă
Acelaşi gust static.
Încâlcesc placerea limbii,
Savurând guma mestecată
Aştept mai mult decât atât
Poate una vomitată.
Ce dracu măh?
Pot să ma abţin?!
Băh,mi-e foame!
Savureaz-o făh!
Se spoii utopic prin durere

singuratate

colaj

Eugen Ionesco spune: Cu toþii suntem absurzi; nimeni nu recunoaºte. Aceastã constatare este elocventã ºi însumeazã toate acþiunile ºi stãrile unui individ ce par a fi normale. Absurdul poate fi înlocuit prin termenul “singurãte” iar atunci afirmaþia lui Ionesco devine: Cu toþii suntem singuri; nimeni nu recunoaºte.

Credeþi cã sunt prost? N-are cum. Vã place literatura? Aºa se terminã romanul lui Augustin Cupºa, Perforatorii într-un suspans ce lasã cititorul sã descopere rãspunsul ºi sã-l modeleze dupã bunul plac, reuºind astfel sã creeze o cvasiarmonie între cititor, personaj ºi narator.
Augustin Cupºa, un tânãr ce-ºi marcheazã un teritoriu promiþãtor, a debutat cu un volum de versuri Prezent compus / recompus publicat la Editura Convorbiri literare.
Perforatorii poate fi considerat un roman cu personalitate, te capteazã pe parcurs, încet , te introduce într-o lume ambiguã formatã din elemente ce afiºeazã realul ca pe un joc în care personajele impun un tragic combinat cu un comic absurd.

În sala micã a Teatrului Naþional se joacã piesa „Existã nervi”, ce a fost pusã în scenã, în premierã, pe 28 februarie cu ocazia Zilelor „Marin Sorescu”. Salutãm ºi noi gestul Naþionalului craiovean de a reda scenei unul dintre textele „cu cântec” pentru cã încercãri de reprezentare a piesei scrise de Marin Sorescu, au mai existat, însã spectacolul a fost oprit ºi interzis de cãtre comuniºti, înainte de premierã.
Subiectul comediei este firesc pentru perioada în care a fost scris textul (1964): un securist, adicã Profesorul intrã în locuinþa cetãþeanului care stãtea la o discuþie banalã cu prietenul sãu le rãstoarnã conºtiinþa realitãþii ºi le pulverizeazã orice feld e reper logic. Cetãþeanului i se spune cã apartamentul lui e, de fapt, un compartiment de tren, ba mai mult este supus sã accepte aceastã afirmaþie falsã.
Într-o nebunie a minciunii, se mascheazã orice perspectivã de împotrivire. Ion încearcã sã-l convingã pe securist cã locuieºte într-un apartament (nu într-un compartiment de tren cum îi este impus). Totuºi acest lucru este în zadar ºi nu-i mai ramâne decât sã se supunã minciunii. Desigur, în final, el primeºte o citaþie în care îi este cerutã plãtirea chiriei.
Textul e un autentic mozaic de idei, de trãiri aberante atribuite fiinþei umane supusã unui raþionament construit din minciuni.

text aberant

mi-am rupt mana dreapta acum doua zile. Radu imi tot zice ca nu e nimic dar eu simt, simt cum sangele se opreste si incearca sa zboare.
Sunt patrunsa de ace, tot trupul e verde cu sani tociti.
Inca mai beau din vodka de aseara, acel gust de zeama mucegaita ma satisface. Intr-o coma a imaginii imi desfasor activitatea, posedata. Stiai ca pot sa zambesc mudar? Uite, asa, asa….
In fiecare zi rad de mine isteric chiar si atunci cand plang. Imi place sa mananc capsuni bezmetice, ma ajuta si mai mult sa rad. O mare aberatie hilara ma cuprinde in palme si-mi spune: “vreau sa te sarut”…… Cum?Razand?
Cine ma prinde? Boabe de cafea? Neagra ceata? Veniti prieteni!
Drama existentiala formata din patru picioare harsupalitice sta intinsa pe scaunul de ceara in timp ce lichidul incadescent curge sistematic intr-o cana triunghiulara. Pantecul ii e prins in metamorfoze fatidice ce inseala lumea compusa din mandragore.
Putem sa facem schimb de umbre? Umbra mea e polimorfa si se hraneste cu draci albi sau negri, asta depinde de sezon. A ta cum e?


Tatuaje gnostice sunt imprimate in ochiul epistemic
O vena moarta se joaca incet cu sangele ramas
Nebunul nu inceteaza sa-si sfasie trupul
Isi macina privirea,
Apoteotice idei ii vibreaza in cap
Devine azi scheletul luptei.
Degeaba l-au formolizat,
el inca exista prin ochiul meu.
Nebunul in nebunia lui
Fiinta bolnava de zenit.