joi, 18 decembrie 2008

Se pare că povestea nu se va demoda niciodată!



Cum se poate organiza un festival de teatru într-un oraş care are doar un teatru de păpuşi dar au realizat un maraton de spectacole pentru toate vârstele? Care sunt ingredientele unei astfel de manifestări culturale? Încă mai există spectatori de teatru?
Toate aceste întrebări preced o serie de manifestări desfăşurate într-un orăşel, odată centru important în istoria românilor, Alba-Iulia. La cea de-a treia ediţie a „Poveştilor pentru copii şi oameni mari”, organizatorii festivalului (Consiliul Judeţean Alba-Iulia, Teatrul de Păpuşi Prichindel şi Asociaţia Culturală Sarmisegetuza) susţin că au reuşit să reînscrie Alba-Iulia pe harta culturală a României prin spectacolele şi marii actori pe care i-au adus pe scenă.
Cele cinci zile de spectacole şi evenimente culturale (workshop-uri, lansări de carte, ateliere, concerte jazz şi cursuri de dans) au fost pentru publicul din Alba-Iulia o binemeritată legătură cu lumea imaginară, lumea teatrului. Spectatorii au avut o gamă diversă de manifestări teatrale: spectacole de animaţie, muzicale, commedia dell`arte, teatru-dans, one man show.
Programul extrem de încărcat oferea reprezentaţii culturale care începeau de dimineaţa şi se continuau spre miezul nopţii. Printre spectacolele cele mai importante „pentru oameni mari” amintim: „Don Quijote” în regia lui Dan Puric, „Bellissimo” un spectacol de Anthony Magnie, „Requiem” regizat de Alexander Hausvater, „Măscăriciul” realizat de Horaţiu Mălăiele, „Uşa” pus în scenă de Adriana Ghiniţă, „Taxi Vinil” în regia Luisa Brandsdörfer, un spectacol teatru-dans realizat de Assoc Compagnie „Nos Limites”. Copiii a fost şi ei mulţumiţi cu spectacole diverse, cum ar fi: „Pinocchio” în regia lui Cristian Pepino, „Cenuşăreasa” regizat de Dan Hândorean, „Spărgătorul de nuci” realizat de Traian Savinescu, „Albă ca Zăpada” în regia lui Bodgan Drăgulescu.
Acest festival a creat o adevărată legătură între vârste, gusturi şi dorinţe. Spectacolele aveau priză la public iar acest lucru se vedea chiar şi în grupurile mici în afara spectacolelor, când reprezentaţiile erau dezbătute pe larg. O frenezie de cunoaştere, de imaginar, de poveşti a fost prezentă de-a lungul festivalului. Ludicul, spectacolul, cartea, discuţia îşi vor găsi întotdeauna adepţii şi astfel se creează euforia cunoaşterii. La Alba-Iulia s-a cunoscut această nevoie de spectacol, de frumos, de cunoaştere atât din partea publicului cât şi a organizatorilor.

„Pinocchio” printre „princhindeii” de la Alba-Iulia

Teatrul Pentru Copii şi Tineret „Colibri” a fost prezent la festivalul de la Alba-Iulia cu spectacolul „Pinocchio”, realizat de Cristian şi Cristina Pepino. Din distribuţie amintim pe: Rodica Prisăcaru în rolul lui Pinocchio, Mihai Brumă Uzeanu, Mugur Prisăcaru, Oana Stancu, Alla Bodgan, Iulia Cârstea şi Adriana Ioncu.
Povestea lui Pinochio a atras publicul mic, fascinat atât de păpuşă de lemn cât şi de proiecţiile video, dat fiind faptul că spectacolul s-a jucat de două ori pe scena Teatrului „Prichindel”. Se pare că povestea nu se va demoda niciodată. Acest „fenomen” al jocului, al fantasticului marchează copilăria. Fascinaţia de a vedea pe scenă nişte păpuşi vorbitoare, personaje expresive cu impact asupra celor mici. „Pinocchio” e mai mult decât o poveste, înseamnă actualitate, viaţă, joacă, interacţiune.
Jocul actorilor a fost antrenant, colaborarea cu publicul le-a dat copiilor şansa de a trăi alături de personaje, comentând la fiecare replică a actorilor. Pentru o mai mare expresivitate artistică au fost alese şi momente muzicale, realizate de Dan Bălan, ce captau atenţia celor prezenţi. Astfel, jocul , muzica, proiecţia video se organizează printr-un contrast fermecător ce răspândeşte bună dispoziţie.
Dar mai presus de toate acestea, spectacolul îşi extinde limitele şi mai înseamnă educaţie de care orice copil are nevoie, însă într-un mod plăcut şi atrăgător. Nu trebuie uitat faptul că poveştile sunt temelia oricărui proces de educaţie.

joi, 29 mai 2008

Schrei Reloaded

După succesul pe care l-a avut piesa Geaninei Cărbunariu, „Stop the tempo”, atât pe plan naţional cât şi internaţional, actorii implicaţi în Asociaţia I.S.Drăgulescu au decis să monteze acest spectacol pe scena Cafe-teatrului „Play”. Premiera piesei a fost pe 4 aprilie, şi i-a avut ca protagonişti pe: Adela Minae, Alex Calangiu şi Ada Ştef, iar pe post de regizor („instigator”) a fost Edith Mag.
Pentru a ne introduce în atmosfera piesei, prin prozopopee inversă, “personajele” au prezentat câteva detalii caracteristice propriei personalităţi. Aşadar, avem acţiunile brute ale lor, dar şi justificarea lor.
Subiectul piesei pare banal la prima vedere. Societatea contemporană uită de tulburările puternice pe care aceasta le generează. Trei tineri „nesatisfăcuţi” de perspectivele cotidiene, doresc să-şi exploateze forţele personale ce le impun un radicalism incontrolabil, instinctiv . Rutina din care ei au impresia că au evadat, îi aruncă într-un cerc vicios, în care trivialul, le modifică raţiunea, atitudinea, comportamentul.
Într-o altă ordine de idei, viaţa oamenilor pendulează între „cool” şi „căcat”, între frustare şi resemnare, aspecte comune şi la ordinea zilei, pentru noi, contemporanii piesei.
Dincolo de rama tabloidelor, ni se dezvăluie peisajul adevărat în care tinerii “evoluează”. În acest context de promiscutate, invidivul accede la o altă formă de convieţuire. Un singur lucru îi mai aduce fericirea şi anume, „deconectarea”.
Jocul actoricesc a fost foarte antrenant: Adelei Minae îi reuşeşte rolul de fată ascultătoare, ce nu iese din cuvântul părintesc, obsedată de întâlnirile cu ginecologul, dar se alătură găştii pentru a descoperi plăcerea interzisului: „Am vrut şi eu să fiu dată dracului, o tipă lipsită de inhibiţii care nu-şi refuză experienţe provocatoare şi m-am trezit cu doi necunoscuţi în maşină. Doi oameni complet necunoscuţi în maşină.” Şi tot ea e cea care parcă vrea să renunţe, nu are curajul să ducă totul până la capăt. Acest lucru îl observăm prin ţipătul ei ascuţit ce pune lumea în alertă. Cu privire la reprezentaţia lui Alex Calangiu, am avut o surpriză neaşteptată, avea aer de tip „cool”: „Trebuie să fiu cool. Trebuie să fiu cool. Trebuie... Să te relaxezi trebuie să fumezi - Dacă fumezi, bineînţeles că eşti cool, trebuie să te distrezi, trebuie să dansezi, can you hear it, cand zou hear it, com`on push the tempo, push the tempo, PUSH THE TEMPO! It`s like you are so fucking cool, man! Com`on!”. Ada Ştefănescu, deşi a dat dovadă de o duritate puţin exagerată, a prins această interpretare, ce înfăţişează fata rea, cu înclinaţii sexuale lesbiene şi asaltată de sindromul reclamelor: „Nu mai puteam. De trei ani „vindeam”: mama mai curată, mama mai uscată, cu senzaţia protecţiei, mama fără riduri, mama fără mătreaţă, mama cu volum, mama care îşi terorizează bărbatul pentru o bucăţică de ciocolată, mama cu pensiune, mama în rate, cu dobânda zero, fără girant, mama a cărei mancare dansează în bucătărie, mama care vrea să ajungă mai repede la mal, mama care şi-o trage cu Mister Proper, la la la la la! Mama se vinde bine!”
Pe alocuri am avut impresia că urmărim secvenţe din filmul „A clockwork orange”, din cauza numeroaselor similitudini scenice: „confesiunile personajelor, tipul grupului de răufăcători etc. Cu toate că temele nu sunt originale, abordarea şi impactul şi-au atins scopul. Susţinem că piesa pune în evidenţă reprezentaţia actorilor, fapt ce are un mare impact asupra publicului.
Nu putem să uităm decorul care era împânzit de ziare, trei scaune care sugerau barul, în concordanţă cu lumina obositoare de club (aplaudăm acest efect, bine realizat) şi câteva cutii pe post de maşină.
Într-un mediu în care toată lumea se „sufocă” şi toţi o ignorăm fără să fim capabili să ne ucidem inhibiţiile, această piesă poate fi un semnal de alarmă. Iar limitele nu putem să le depăşim decât atunci când suntem în stare să ni le asumăm. Mai mult, acel ţipăt imploziv de la sfârşitul piesei ne taie perspectivele, speranţele, reprezentările (dacă încă mai erau). E al draq de greu!

Adina Mocanu

Tot din "Mozaicul".

vineri, 14 martie 2008

Uitata prin cronicile mele.....

Cine câştigă: bărbatul sau femeile?

Ce înseamnă femeia pentru un bărbat? Sau ce reprezintă bărbatul pentru mai multe femei?
Aceste întrebări mi-au venit în minte, în timp ce vedeam piesa “Un bărbat şi mai multe femei”, după Leonid Zorin, regizată de Raluca Păun pe scena cafe-teatrului “Play”.
Piesa e cu femei, cu multe femei, ( şapte la număr) toate interpretate de Edith Mag şi un bărbat, cam efeminat, ce-i drept, un rol jucat de Vlad Drăgulescu. După o scurtă discuţie cu actriţa aflăm că iniţial, în text, era vorba despre nouă femei, dar s-a renunţat la două dintre ele ţinând cont ca piesa se joacă într-un bar şi, prin urmare, durata reprezentaţiei trebuia redusă..
Aceste femei(soţia personajului, asistenta, medicul, colega de serviciu, femeia cu “apucături” mistice, scriitoare nebună- Maria Istamina, şi Vera Adrevna, vecina) atentează la stabilitatea psihică a bărbatului, Arcadii Semionovici Garunuvici, până când acesta se revoltă: “Până aici! Urmează răzbunarea!” De aici, începe adevărata provocare, în călătoria inversă când Garunuvici reuşeşte să obţină certificatul de normalitate, pretextul acţiunii.
Totuşi, să ne întoarcem la începutul piesei şi să analizăm evoluţia personajului masculin asaltat de prezenţele feminine. Arcadii, un bărbat calm, ascultător, delicat (extrem de delicat) este împins, de către soţie, într-o situaţie pe care nu o înţelege, aceea de a primi un document prin care să dovedeasă că e perfect sănătos mintal când el este conştient de normalitatea lui. Prezenţa femeilor îl zăpăceşte, însă. Personajul nostru îşi pierde firea atunci când o întâlneşte pe femeia din tren, apoi pe nebuna din spital şi, mai ales pe vecină, ce reprezintă punctul de fierbere al liniştii. Totul are un final fericit, iar eroul nostru le “controlează” pe cele şapte personaje cu fustă. El ajunge s-o fascineze pe poeta nebună, devine bărbatul fatal pentru vecină şi afişează postura de victimă în relaţia cu medicul, care nu rezistă tentaţiilor masculine.
Un important aspect al piesei îl oferă jocul cu publicul. Spectatorii sunt antrenaţi în reprezentaţia actorilor, fapt ce destinde atmosfera şi menţine publicul activ. Nu de puţine ori, actorii trec în mijlocul spectatorilor, se ascund prin sală şi cer să fie căutaţi cu privirea. Mai mult, actorii intră în dialog cu publicul dornic de participare la spectacol.
Trebuie să aplaudăm şi să apreciem jocul actoricesc. Edith Mag a reuşit să treacă cu succes de la o atitudine la alta (fără a lasa impresia de epuizare): femeia comună cu atribute domestice, cea sensibilă în rolul poetei, rigida doamnă doctor, asistenta implacabilă, vecina mediocră şi telenovelistă, colega veşnic cu telefonul în mână. Toate acestea schimburi se întâmplau sub ochii spectatorilor hipnotizaţi de jocul măştilor vii.
Dar să nu uităm şi de rolul masculin interpretat de Vlad Drăgulescu, victima femeilor. Chiar dacă el nu se transformă “fizic”, schimbările la el sunt de ordin psihic. El trebuie să se adapteze şi să facă faţa cerinţelor şi exigenţelor feminine. Momentul decisiv este atunci când intra în pielea bărbatului desăvârşit, un “macho” irezistibil. La început întruchipează bărbatul slab, docil care nu iese din cuvântul nevestei ca să-l vedem în finalul piesei într-o postură cu totul neaşteptată, cea a heteropolitanului cuceritor.
Atraşi de reprezentaţia actorilor, am lăsat la urmă decorul modest: o masă, câteva scaune( ce devin pe rând cabinetul medicului, compartiment de tren, banca din curtea spitalului, baie, apartamentul conjugal, bucătăria vecinei), rochii atârnate şi mesele spectatorilor. Decorul devine un bagaj ambulant pe care actorii îl poarta, aranjându-l după situaţiile jocului.
Spectacolul nu înseamnă numai o sursă de destindere, o comedie spumoasă, ci o adevărată lecţie de viaţă: “ Un bărbat şi o femeie se distrug unul pe altul. Singura cale de comunicare e lupta!”aşa că nu trebuie pierdut!




Cronica este publicata in revista culturala "Mozaicul" http://www.revista-mozaicul.ro/

marți, 4 martie 2008

Programul din Martie al Seratelor Culturale


Si pentru ca suntem perseverenti, organizam si in aceasta luna serile culturale. Totul se desfasoara in Murphy`s, alaturi de profi, studenti si oameni obisnuiti. Ca sa nu mai vorbim de bautura:)
Asa ca.... veniti in Murphy`s!

joi, 14 februarie 2008

"Romeo si Julieta" la Muprhy`s



Ieri seara, la Murphy`s, in cadrul seratelor culturale, s-a discutat despre piesa lui Shakespeare: "Romeo si Julieta". La discutie au participat: domnul Emil Borogina, fostul director al Teatrului National din Craiova, organizor al Festivalului International Shakespeare; domnul Ion Militaru si actorul Mircea Tudosa. Moderatorul fiind criticul literar, Sorina Sorescu.
Interesanta a fost abordarea domnului Ion Militaru care il indeparta pe Shakespeare de cultura occidentala facand referire la cartea lui Harold Bloom, autor ce-l situeaza( si demonstreza asta) pe Shakespeare in centrul canonului occidental.
Domnul Emil Boroghina, cu o memorie uluitoare, ne-a povestit despre editiile trecute ale festivalului Shakespeare la Craiova iar actorul Mircea Tudosa ne-a dezvaluit cateva dintre trairile personajului interpretat in piesa "Romeo si Julieta" in regia lui Yannis Paraskivopoulos.

duminică, 10 februarie 2008

Seratele din Murphy`s


Cum am anuntat, in fiecare miercuri, la ora 19.00, in Murphy`s pub, vor avea loc discutii culturale.
Va asteptam sa participati!

luni, 14 ianuarie 2008

Seri de lecturi publice si dezbateri de carte

La Craiova, intr-un mic bar, "Murphy`s" , se vor desfasura seri de lectura publice si dezbateri de carte.
Incepand din 16 ianuarie, la ora 19.00 se va deschide seria serilor culturale.
Programul din luna ianuarie ca fi urmatorul:
16 ian, ora 19: vor citi din creaţiile proprii, Petrişor Militaru şi Tiberiu Neacşu; moderator, Xenia Karo – Negrea
23 ian, ora 19: în dezbatere, 1984 de George Orwell. Invitaţi: Cristiana Teodorescu şi Gabriel Lohon. Moderator: Sorina Sorescu
30 ian, ora 19: vor citi din creaţiile proprii, Mihai Ene şi Liviu Andrei; moderator, Xenia Karo – Negrea

vineri, 11 ianuarie 2008

Ciudat,nu?
M : sunt tanar, doamna, vinul ma stie pe de rost
M: si ochiul scal imi cara fecioarele prin sange
M : cum m-as putea intoarce copilul care-am fost ?
A : hai sa-mi scrii
M : cand carenea-mi infloreste si doar uitarea plange...
A : la mine sau la tine?
M: la mine ca eu nu ma mai pot ridica
A : bine la tine ..sa incepem actiunea..
M : asa
A : e putreda ceara?
M : stai
M : unde stai?
M : pe scaun, in pat, sau pe masa?
A : vreau un scaun verde
A : poti sa faci rost?
A : te ia mama dracu` daca nu gasesc scaun verde
M : am scaun verde
M : eu stau pe el
A: bine,atunci mi-l vei da mie..tu ai baston
A : mai departe...scrie-mi
M : da
M : hai...cine esti?
M : ce esti pentru mine?
A : sunt mana ta dreapta
A : sau stanga
M : nu e bine
A : am uitat de cand nu m-ai mai folosit
M : si eu
A : nici macar nu mai stii ce sa faci cu mainile
M : ba da...scriu
M : da nu mai stiu sa scriu
A : dar tu ce esti pentru mine?
M : (si asta va fi cel mai trist vers
A : esti zidul la care ma uit tot timpul?
M : eu sunt tu atunci cand sunt eu
M : (Paul Celan)
A : pai si cand esti dublu?
M : doar vad dublu...sunt dublu doar cand sunt eu si cand sunt eu sunt singur... adica eu sunt doi dar sunt dublu...esimplu...sunt gemeni
A : pai nu sunt gemeni..atunci cand corpul e aici si mintea e acolo?
A : atunci ce esti?
M : atunci sunt nicaieri
M : ma mananca poezia iar
M : si ma fac al naibii
A : scarpin-o
M : o scriu numai eu
M : iar ea
M : ea ma...
M : zii tu
A : ea te şontâcuie
A : macar daca iti face bine?
A : iti face bine?
A : cat de beat trebuie sa fii ca sa scrii poezii?
M : ce rima...
M : trebuie sa fiu atat incat
M : (o semirima)
M : de fapt e
M: nu mai imi amintesc
A : te mint eu..in seara asta voi bea cu tine dar trebuie sa stau pe scaun verde si sa fiu goala
A : nu fizic..ci mintal..comportamental,, sa fiu lipsita de constiinta si ganduri....
M : oooo, daaaaa
M : aaaa...nuuuuuu
M: asa nu
M : trebuie sa fim amandoi goli ca sa scriem ceva]
A : goi
A : pai suntem goi si cu haine
A: formele noastre sunt goale..si scrie naiba mai rpd
M : pai nu scriu nimic
M : sa sti ca degeaba vrei u sa scriem o po(i)ezie
A : nu scriem poezie..
M : am auzit eu de la radu vancu ce-i aia poiezie
A : nu stiu ce e aia poezie
A : ce e?
M : proza te pomeni
M : nu mai stiu ca eram la fel de beat
A : esti un beat alambicat
A : structura alambicata..si colturoasa
M : i-auzi... see the the flying man...
M : shooting at the world
A: cine zise?
M : oh, Lord, i bet yu have...:
M : ZYou'd better close your eyes
M : bow your head...
M : uuuuuuuuuuuuuuuuu
M : uuuuuuuuuuuuuu
A : baby did you forget to take your meds?
M : ia cauta poe google see the flying man shooting at the world
M : si zi-mi ce gasesti
M : (cam asa ma simt eu... ca melodia aia)
A : Sweet child in time you'll see the line The line that's drawn between the good and the bad See the blind man shooting at the world Bullets flying taking toll If you've been bad, Lord I bet you have And you've been hit by flying lead You'd better close your eyes and bow your head And wait for the ricochet
M : alcoolul, ca creier nu mai e
A : nu mai e?
A : nimic nimic?
A : atunci piei din calea mea...satana
M : sa stii ca satana are creier
A: atunic ar tr s afii fericit ca esti unic
A : tu esti un geniu fara creier
M : cu alte cuvinte: esti geiu da degeaba
M : hai k eu mai vreau sa mai pastrez din bautura asta
M : cu toate ca as vrea sa am langa mine pe oricine acum....
M : da tu esti doar virtuala adina
M: tu crezi c-a fost iubire-adevarata?
M : ia zii!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
A : adica?
M : (raspunsu bun....ce urmeaza)
A: iubire adevarata cu cine?
M : ooooooofffff...
M: citeste minulescu
A: eu crezui ca a fost adevarata
M: "tu crezi c-a fost iubire-adevarata?"
M : "eu cred c-a fost o simpla nebunie"
A : stai ca acum vin cu pushca
M: prea taerziu...zebra a fugit la somn
M: sa-mi amintesti sa te pup pentru noaptea asta incendiara

Tin sa mentionez ca apar greseli in text si nu mi-am permis sa corectez textul:) Asa ca imi cer scuze pentru greselile de ortografie!

marți, 8 ianuarie 2008

Revista "Mozaicul"

A aparut un nou numar din revista culturala craioveana "Mozaicul". Daca vreti sa aflati ce mai scriu artistii craioveni, puteti s-o rasfoiti. Revista o gasiti pe site-ul: http://www.revista-mozaicul.ro/