Mergeti la teatru!!!!

Şi-mi curg lacrimi, pic, pic, pic

Teatrul Naţional Craiovean a deschis duminicã, 16 septembrie, stagiunea cu un spectacol muzical, în premierã, o parodie dupã melodrama “Douã orfeline” scrisã de Adolphe Philippe D`Ennery şi Eugene Cormon.
Piesa regizatã de George Ivaşcu a fost apreciatã de numeroşii spectatori veniþi sã vadã un spectacol muzical, rar întalnit pe scena craioveanã.
Echipei de actorii profesionişti ai teatrului : Romaniþa Ionescu şi Oana Bineaþã, în rolul celor douã orfeline ( Louise şi Henriette ), Irina Sârbu (Maestru de ceremonii ), Tamara Popescu ( Vivandiera Frochard ), Adrian Andone ( Pierre Frochard ), Dragoş Maceşanu ( Jacques Frochard ), Geni Macsim ( Contesa de Liqueurs ), Angel Rababoc (Contesa de Liqueurs ), Cosmin Rãdescu ( Roger, Cavalerul de Vandrais ), Gina Cãlinoiu (Mariane Votier ), Ştefan Cepoi ( Picard ), Marian Politic ( Marchizul negru ), Monica Modreanu ( Cãlugãriţa ), Ştefan Mirea ( Doctorul ), Mircea Tudosã ( Martin), li s-a alãturat studenţii Facultaţii de Teatru, din Craiova, în rolul “Femeilor Lejere”: Daniela Şerban, Denisa Vlad, Monica Ardeleanu, Anca Þecu, Mihaela Gaicu, Ruxandra Chelaru, Daniela Şuţu Ionescu, Adriana Ştefanache, Maria Salcã.
Textul piesei scris de poetul Eugen Mirea, pe muzica lui Henry Mãlineanu este interpretat perfect de actori. Îşi iau rolul în serios, joacã apoi cântã şi cântã atât de tare, încât vocea devine hilarã pentru urechea spectatorului. Scena devine un haos al jocului: unele personaje intrã în scenã, altele ies foarte repede, maestrul de ceremonii întrerupe replicile din când în când, glasuri ciudate ce stârnesc râsul publicului.
Cât priveşte subiectul parodiei este aceelaşi cu cel al romanului:douã orfeline ajung la Paris pentru a-şi câştiga existenţa dar sunt rãpite şi despãrţite. Dupã grele încercãri, orfelinele se regãsesc şi descoperã fericirea. Un happy-end în care toate personajele cântã şi danseazã.
Decorul discret, realizat de Klara & Eliza Labancz pune în prim-plan jocul actorilor, piesa de rezistenţã fiind însã, pianul din colţul drept al scenei.
Punctul de intensitate al piesei îl reprezintã momentele muzicale oferite de actori care reuşesc cu naturaleţe sã-şI dezvãluie “calitãţile” vocale. şi, totuşi , textul e excepţional; recipile sunt construite: din clişee lamentabile ( “Hai sã te strâng la piept, colea”(Jacques Frochard), “Hercule este toatã familia mea” ( Martin), opoziţii amuzante de cuvinte (oiţã vs fiinţã onestã), rostite într-un mod nonşalant prin intensificarea comicului.
Laudãm competenţa actorilor: Romanişa Ionescu şi Oana Bineaþã, care reuşesc sã-şi însuşeascã rolul celor douã orfeline inocente şi delicate, ce se iubesc:” Pentru sora mea mã sacrific,/ şi-mi curg lacrimi pic, pic, pic”. Adrian Andone joacã excelent rolul unui biet tocilar şchiop( Pierre Frochard ) , ce se îndragosteşte de orfelina oarbã, prizoniera mamei lui. Cei doi ajung împreunã şi pot ,în cele din urmã ,sã treacã peste complexe: “ Cãci noi avem complexe,/ şi din complexe ne înhibãm/ Cãci noi avem complexe,/ şi din complexe ne refulãm.” Irina Sârbu , ( Maestru de ceremonii ) îşi demonstreazã remarcabil calitãţile de pianistã, iar Geni Macsim cele de cântãreaţã. Amândouã sunt degajate şi fermecãtoare. Tamara Popescu (Vivandiera Frochard) prezintã femeia marginalã, cu obiective mediocre . Monica Modreanu interpreteazã rolul rigidei cãlugãriţe care cedeazã, în final , cãsãtorindu-se cu doctorul ( Ştefan Mirea). Ştefan Cepoi ( Picard) are un spirit ludic şi agitat, perfect un servitor disponibil şi ascultãtor. Impresionantã este şi evoluţia studentelor de la Facultatea de Teatru, în rolul “Femeilor Lejere”. Toţi actorii reuşesc sã ofere publicului un spectacol extraodinar, de bunã calitate şi foarte bine jucat.
Aşadar, o piesã încântãtoare , evoluţii suprinzãtoare fac esenţa unui spectacol de zile mari aşa cum suntem obişnuiţi ca de fiecare datã, sã vedem pe scena Teatrului Naţional din Craiova.